"Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele duse în departari trezind în mine noi fiori... De ce sa-mi pese ca e toamna c-afara-i trist si e pustiu? ca pomii-si dezgolesc a lor coroana si acuma ceru-i cenusiu ca nu mai sunt privighetori sa-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea... De ce sa-mi pese de acestea toate, când lânga mine alaturi e iubirea..., când lângá mine esti TU...?!?"
