"O fatá si un báiat cândva s-au întâlnit si fárá a-si da seama s-au si îndrágostit.
De aici încep mereu iluzii fericite... si tot de aici încep iubirile pierdute.
Cáci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sárutare
Dar si câteodatá sufletul táu plânge, când simti cá-n inima iubitei dragostea se stinge.
Dar dragostea cea mare cere suferintá, iar tu vei suferi cumplit fárá a ta vointá.
Cáci undeva e scris ca lege pámânteascá... ca oamenii care iubesc, sá-ajungá sá urascá.
Iar dacá tu iubesti stápân pe lume crezi cá esti, iar dragostea îti pare o zâná din povesti.
Dar alergând buimac în urma fericirii,... vei fi cât lumea si pámântul... scavul iubirii..."
