"Dulcele meu vis
As dori ca dragostea noastrá sá nu cunoascá granitele sufletului omenesc, ca noaptea gândurilor sá alunece pe lângá ea... Cuvinte simple si inocente as vrea sá o descrie, adunate de printre astrii singuratici în mari pustii de lacrimi, împrástiate în nisipurile galbene ale vesniciei.
Corabia pe care vom pluti, printre banchizele albe ale durerilor ce tintuiesc lumea, o vom sabota coborând în
abisurile timpului, párásind un pámânt vechi si negru de suferinte, ascunzându-ne în páduri submarine de anemone si corali, neatinse de priviri muritoare... Acolo e un Univers, e al nostru, e inima aceasta ce tresare în asfintitul Lunii, împrástiind culoare albastrá deasupra luminosilor ochi ai tái.
Am gásit ochii iubitului meu oglinditi în interiorul unei lacrimi ce curge pe obraz fárá a sti de unde vine si unde va poposi...
