"Drumul lung al dragostei
Iti amintesti ce îti spuneam într-o seará când, strápungeam cu pasi repezi frigul? Iti spuneam cá: "mi-ai apárut în calea vietii, precum apare o razá argintie a lunii, în fata unui cálátor nocturn, pribeag, luminâdu-i drumul". Ei bine, asa este. Mi-ai apárut precum, apare o razá de soare, dupá o iarná lungá în fata unui muritor, care, pátruns de frig, o cautá cu disperare. Raza a venit singurá, cum ai venit tu! Raza a plecat singurá, cum ai plecat tu!
Mi-ai înfiltrat dragostea în suflet si m-ai facut sá-mi tresará sufletul si fiecare fibrá a trupului meu. Apoi, ai plecat nepásátor, fárá motive. Gresesc, aveai un motiv: erai iubit de o fatá frumoasá, care învátase sá iubeascá cu greu. Ai cálcat totul în picioare, nepásându-ti cá vei distruge un suflet, care încá mai tresare la auzul numelui táu si care înca te mai iubeste.
Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amárât de dor si de durere, dar cui sá má plâng? Cine este de viná? Sá-ti spun eu? Dragostea, cu drumul ei lung, este de viná. De când îi simti gustul, nu mai poti scápa de ea. Dar pâná îi simti gustul, e un drum foarte lung. Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poartá persoana iubitá.
Te iubesc si te astept de cánd rásare soarele si pâná când apune, de când rásare luna si pâná când apune: pâná se va risipi si ultima aromá din gustul dragostei ce ti-o port."
