"Din momentul din care te-am vázut, am simtit si am aflat în adâncul inimii mele o poftá nebuná sá-ti dezváluiesc amorul, dorind sá-ti fac mii de juráminte în genunchi si privindu-te în paradisul inimii mele, sá-ti zic: ...asta e partea frumoasá si dulce a inimii mele unde tu vei fi cráiasa sufletului meu si fácându-te fericitá îti
voi pune frumos printre florile care mai îmbátátoare si dulci, pe o parte mân, iar pe cealaltá puterea tainicá a amorului si tot odatá fala puternicá si împreuná vom face ca din iubirea noastrá sá se nascá o frumoasá si nemuritoare... dragoste ce nu va párási sufletele noastre nici în viata în care eu o sá fiu un înger pázitor, pe veci al táu, iar tu vei fi zâna albá a iubirii; cea care îmi va dárui pe veci o iubire eterná cum în viatá nu va exista nici pe pámânt si nici altundeva...
Dacá as putea sá fac parte din inima ta mácar un minut, sá pot sá aflu dacá esti aláturi de mine pe veci, as putea sá mor în pacea iubirii tale si dacá tu ai putea sa pátrunzi în inima mea, cea care existá numai pentru cá tu existi, nu cred cá ai mai putea pleca si vei rámâne pe veci nemuritoare în cerul senin si plin de dragoste... dragostea mea iubito... atunci as fi fericit pe veci...
Dacá as putea sá îmi pun o dorintá înainte sá plec din preajma ta iubito, sá plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea pliná de iubire, ca în momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângá inima mea, aceea ar fi sá te mai am odatá la inima mea si sá plângem pentru despártirea care ne va separa pe veci si sá ne dezváluim sufletele dornice de iubire, sá le împreunám pentru o ultimá dragoste de neuitat... nesfârsitá. De as putea sá retráiesc tot ce a fost frumos în aceastá dragoste eterná as dori sá trec prin tot ce ai însemnat tu pentru mine, si ráu si bun pentru a nu uita niciodatá înfátisarea ta si privirea pe care mi-o aruncai în clipele în care ne uneam si deveneam o singurá persoaná ce avea câte ceva de la amândoi: frumusetea nemuritoare a chipului táu luminat de iubire si tot ce am eu mai pretios, dragostea mea pentru tine...
Tin sá-ti spun o prea frumos simbol al iubirii mele, cá nu esti singura care suferá din pricina dragostei, si eu sunt la fel, poate chiar într-o situatie mult mai dureroasá, aceea de a iubi si sá nu fi iubit, tu mácar ai avut persoana iubitá lângá tine cu suflet si corp...; eu nu am avut decât corpul táu pentru ca sufletul si gândul táu este în altá parte... acolo de unde nu stiu dacá se va mai întoarce. Eu sper, si sper cá într-o zi inima ta îmi va apartine si voi putea fi fericit asa cum ai fost tu atunci când ai avut dragoste lângá tine.
Vreau sá stii cá din inima mea nu vei dispárea niciodatá si mai cred cá odatá, mácar odatá te vei gândi si tu la mine... si la tot ce tu însemni pentru mine, adicá totul, adicá viata, adicá iubire si sperante (sperante cá te voi putea avea mácar un minut la inima mea), adicá lacrimi vársate pentru tot ce a fost si ce nu a fost, adicá într-un cuvânt poate te vei gândi vreodatá la singurátatea pe care mi-ai dat-o uitându-má si înlocuindu-má cu o altá persoaná... oare te iubeste mai mult ca mine?...
Mai vreau sá spun cá îti doresc sá fi iubitá tot atât de mult precum te iubesc eu pe tine, poate chiar mai mult... pentru cá meriti... pentru cá atunci când vei pleca nu voi mai putea sá-ti ofer umárul meu pentru a plânge... chiar dacá nu ai plâns pentru mine... am fost fericit, dar nu pentru nefericirea ta... ci pentru faptul cá am descoperit o nouá Gabriela, una care iubeste si care dá dovada cá poate iubi, dar din pácate în inima ei nu este loc si pentru mine, pentru dragostea mea...
Nu îti doresc decât bine în viatá si fericire, iar ceea ce mie nu mi-ai oferit (dragostea ta)... sá poatá avea oricine si sá se bucure de ea asa cum meriti tu...
Vreau sá te rog încá odatá sá nu uiti cá existá si va exista cineva care te va astepta întotdeauna si din inima cáruia nu vei pieri nici atunci când voi urca acolo sus, acolo unde totul e bine... acolo unde e numai iubire, dar degeaba dacá... nu e iubirea ta... te rog nu má uita... te rog nu má párási... te rog sá má iubesti (desi acesta e un vis care nu va deveni realitate)...
Te iubesc... te iubesc... nu mi te pot scoate din minte si nu mi te pot scoate din inimá... de acolo unde ai intrat si nu vei mai putea iesi nici atunci cánd ea nu va mai putea dárui nimic... dar de fapt ea de acum nu mai poate oferi nimánui loc în ea, acolo unde e frumos... acolo unde e senin... si acolo unde e plin de iubire...
Má bucur cá ai avut încredere în mine si mi-ai spus tot ceea ce te chinuie... desi în acele clipe am crezut cá ne-am unit..., dar un lucru e sigur... am suferit aláturi de tine... aláturi de cea care ar putea sá má facá fericit... si aláturi de unica care îmi poate dárui ceea ce e mai pretios pentru mine... dragostea ta...
Dáruieste-mi mácar pentru un minut iubirea ta... si promit cá nu vei regreta... promit cá nu vei uita... si promit cá nu mi-o vei mai lua... promit cá nu te voi uita... si promit cá... vei fi printesa inimii mele... vei fi simbolul dragostei mele... vei fi floarea vietii mele... si vei fi cerul planetei mele...
Dacá nu má vei primi în inima ta... în viata ta... în palatul viselor mele... îti promit cá nu má voi lása... cá nu voi ceda... cá voi lupta pâná la moarte (moartea inimi mele)... chiar dacá stiu cá nu te voi putea avea... nici în cele mai frumoase vise ale gândiri mele...
Ai pláns pe umárul meu... ce frumos suná... desi nu e adevárat am crezut pentru o clipá cá má iubesti... cá má doresti... dar... vise... vise neadevárate... dar... totusi... a fost frumos... frumos... ca într-un vis pe care mi-l-as fi dorit... pácat... pácat pentru dragostea pe care ti-o port... pe care o meriti...si pe care vreau sá ti-o dáruiesc... dar inima ta o respinge... o loveste ucigátor... inima ta o bagá într-o adâncá suferintá... într-o nepásátoate chinuintá...TE IUBESC... si sá nu uiti... TE IUBESC... dar... dar ce mai conteazá... degeaba... oricât as încerca... nu, nu voi reusi... nu voi reusi sá-mi îndeplinesc un vis... un vis care má dominá de un secol... ce un secol... o viatá... asa îmi pare..., dar pácat... pácat... Dacá as putea mácar odatá sá-ti ascult inima cum îti bate... cum pulseazá în loc de sânge... dragoste... o dragoste pe care nu o voi întâlni niciodatá... pácat... pácat cá nu îmi apartine... pácat cá nu pot s-o apár de suferinte... de dureri... si de supárári... pácat...
E noaptea singurátáti pentru mine... e noaptea fárá sfârsit... e noaptea ucigátoare... e ultima noapte când mai pot visa cá te voi avea... pácat... e un vis... m-am trezit din visul visurilor mele... pácat... si ce frumos era... stii... má iubeai... má tineai în brate... má IUBEAI... ce frumos suná... pácat... mare pácat... a fost frumos..., dar nu mai e... a fost un vis... pácat... doar un vis...
Stii... mai bine as muri decât sá stau... departe de tine... sau prefer sá plec undeva... departe de dragostea mea... departe de tine... pácat..., dar degeaba... o sá mor degeaba... pentru cá nu o sá te uit... nici acolo... puterea iubirii ce o simt pentru tine... e mare... e nemárginitá...,dar... pácat... sufár dupá tine... má gândesc la tine... unde esti...? ...de ce nu esti cu mine...?...da ...înteleg... nu exist pentru inima ta... nu exist pentru tine... nu tráiesti pentru dragostea mea... nu esti a mea... pácat... esti dáruitá de inima ta... dar nu mie... nu mie... ci lui... oare te iubeste mai mult ca mine... a... da... înteleg... tu îl iubesti pe el... pácat... de ce oare mai exist...?... de ce oare a fost scris sá apari... sá apari în viata mea..., dar nu aici e suferintá...da ...nu aici... ci acolo... acolo unde ai plecat... si de unde nu te-ai mai întors... pácat... de ce nu am si eu loc acolo... acolo în inima ta... a... da... e ocupatá... aha... înteleg... nu am loc... pácat...
Dar oare de ce mai exist?... de ce îmi apari în fatá?...a ...da ...îmi e scris... da... îmi e scris sá sufár... dar de ce? ...cu ce am gresit... da... poate... poate cá nu am putut... nu a fost scris... nu a fost scris sá te întâlnesc mai devreme..., dar totusi..., îti multumesc... îti multumesc cá existi... da... stii si tu...: TE IUBESC... sunt nebun... nebun dupá tine... da ...înteleg... nu se poate... da ...stiu... apartii alcuiva..., dar de ce,... de ce nu e scris sá îmi apartii mie?... de ce tocmai lui?...nu înteleg..."
