"M-am trezit într-o dimineata cu presimtirea ca ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te-am zarit pentru o clipa, dar ai disparut... Dar a fost de ajuns pentru a ma îndragosti... Si de atunci am dorit mereu sa te zaresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam înca acel curaj. Doream sa te cunosc, sa ma cunosti. Astfel
am aflat cum te numesti si imaginatia si firea mea nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai atât de distant si totusi... atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti înca prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea sa ajungi totusi sa ma cunosti, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa stii ca undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot ce e frumos..."
