"Amintirea TA...
M-ai uitat în Universul rece si mi-ai produs în suflet haos. M-ai lásat în ecoul amintirilor ce izvorásc din mintea înghetatá. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate în mine încercând sá iasá la luminá... Strig în noaptea întunecatá a sufletului în care nu mai poate pátrunde nici o razá de luminá. Sunt atât de rátácitá în labirintul singurátátii ...si nu gásesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii...
Am plâns când m-am trezit în prápastia adâncá din care nu mai puteam iesi. Dar... curând nu m-am mai zbátut si totul a murit în mine. Ai plecat... si un întreg Univers ai destrámat în doar o secundá.
Nimic nu se mai zbate în sufletul meu. A obosit de atâta frámântare. A amortit în durerea spaimei de tácere eterná. Doar acum câteva minute erai aici sau poate... acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si îl simt cum se amplificá, cum má înváluie, ametindu-má.
De spaima cá am sá pierd si ultimele urme ale existentei tale, încetez de a mai respira si má scufund din ce în ce mai mult în mine. Stau nemiscatá în tácere si încetez de a mai visa eternul vis: TU.
Iarna s-a instalat în mine si m-a înghetat. O, vino...vino înainte de a muri înghetatá în singurátate."
