"...stau singurá... vántul primáváratic alungá firele de pár mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii ca înainte, nimic... doar clipele petrecute împreuná îmi vor aminti din când în când cá ai existat, cá m-ai iubit cândva... însá acum toate astea nu mai semnificá nimic,... Pentru tine eu nu am fost decât o simplá aventura...
reusind sá fiu doar o micá parte a vietii tale... ...de ce n-a fost sá fie, de ce?... întrebári fárá rost care-mi umbresc mintea, întrebári al cáror ráspuns nu o sá-l primesc probabil niciodatá... poate cá eu am fost de viná, poate cá tu... sau poate cá distanta a fost cea care... a facut sá te îndepártezi de mine... de inima mea. Tu ai plecat si..., odatá cu tine s-a rupt si o parte din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte..."
