"Dragostea mea,
Simt cã orele care mã tin departe de tine sunt veacuri, fiecare secundã o resimt reverberând în inima mea rãpusã si renãscândã. Mã trezesc si adorm în fiecare zi numai cu gândul la tine si dorul pe care îl simt în pieptu-mi se zbate neîncetat precum argintul viu. Pare de necrezut, însã mi-e dor de tine chiar si atunci când te strâng în brate, ca si cum aceste corpuri fizice ar sta ca barierã în calea fuziunii noastre extatice. Te simt cu
intensitate chiar dacã esti plecatã si sufletul meu trãieste la unison cu tine toate bucuriile si toate întristãrile tale, oriunde te-ar cuprinde ele.
Tin strâns lângã piept hainele tale, într-un strigãt mut care te vrea lângã ele. Mã gândesc la mine, la cel care eram si de care nu mai îmi pasã, toate egoismele mele mãrunte parcã s-au spulberat definitiv din calea iubirii pe care mi-ai dãruit-o. Nu mai sunt omul care eram si am senzatia cã am devenit un fel de zeu, ridicat în slavã de intensitatea iubirii dintre noi.
Fiecare minut în care suntem împreunã mi se pare a contine toatã viata-mi cu întregul ei sens. Clipele de iubire sunt atât de lungi si în acelasi timp atât de scurte… Uneori as vrea sã îti pot fi pandantiv pentru a mã cuibãri permanent lângã inima ta...
Iubirea inimii mele, vino în bratele mele, primeste nepretuita fericire pe care Dumnezeu, prin marea sa gratie, ne-a dãruit-o! Te iubesc nesfârsit!"
