"Ai privit în urma mea si-ai lácrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Má rog noapte si zi, sá pot sá te gásesc din nou, sá-ti spun cá încá mai regret greseala fácutá si vreau sá simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui "Te voi iubi mereu". Sunt lacrimi ce si astázi îmi umbresc
obrazul si-as vrea sá fac ceva sá te aduc din nou în viata mea, dar totul e fárá rost cáci tu ai plecat lásând doar urma amará din sufletul meu si zámbetul usor crispat ce mi-a sfárâmat inima. Un loc de rai era o viatá aláturi numai si numai de tine, dar totul s-a destrámat usor asemeni unei pânze de páianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor pe valurile sárate ale márii si încá mai visez la chipul táu si ochii tái de înger, dar singur în tácerea mea si-n umbra din al meu destin má-nchin la vesnica uitare cáci tu nu esti acum decât asemeni unui gând amar ce-mi usturá inima cu putere. Strigând si invocând la nesfârsit o simplá dorintá îmi spun "lasá-má" cáci tu nu ai facut decât sá sufár si sá plátesc ceva mai scump ca mea viatá. Inainte mai pot sá privesc chiar dacá totusi încá te iubesc, dar în acelasi timp îmi tot doresc si-mi spun "Nu poti sá fi asa..." Dacá m-as face o micá razá de luminá m-as strecura din nou în inima ta sá simt cá sunt un om, cáci încá îti mai simt suflarea... má uit în jur si vád doar ce-ai lásat..., cáci acolo unde ai fost tu, acum nu sunt decât umbre si stiu cá nu voi mai visa la fel ca atunci când tu ai fost în viata mea."
