Priveşte

Priveşte, gura mea cu două buze-aripi
e-un fluture care fîlfîie imperceptibil
pe-acelaşi loc iar gura ta
e-o floare sîngerie, clintindu-se tainic
în lumina strălucitoare.

Mîinile mele cad îndărătul
umerilor tăi, cad
asemenea unei cascade.
La fel şi mîinile tale.

Ţie ţanţarii ţi se par ţintuiti în aer.
în timpul zborului stau încremeniţi.
Rămanem nemişcaţi: stăm numai în cununa liniştii,
neclintită. Fuge sufleîul din adierea vîntu-lui.

Intre buzele tale se odihneşte privighetoarea,
aşteaptă răsăritul lunii.
NIKIPHOROS VRETTAKOS